2020 Combatant Indian Talie Mare

Înființarea luptătorului indian a început în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Anglia. Cel puțin din vremea lui Henric al VIII-lea, lupta cu cocoșul sa bucurat de o mare popularitate aici. Animatorii de pui de luptă englezi s-au arătat mândri de liniile lor de reproducere de succes. Aceste animale erau de obicei aduse de soldații englezi din coloniile indiene. Au intrat în țară prin orașele portuare Plymouth și Falmouth. Din acest motiv, unii crescători englezi au decis să combine liniile puiilor de luptă englezi și asiatici într-o rasă nouă. Sunt strămoșii luptătorilor noștri indieni, alături de luptătorii englezi, Asil și Malay. Aceste produse încrucișate au fost numite Injees de către englez. Mai târziu a devenit "Joc indian". Era un pui greu legat de mușchi. Cu toate acestea, lucrurile au avut o prindere: noua rasa nu era potrivita pentru lupta cu cocosul. Cocoșii nu aveau suficient spirit de luptă și nu aveau manevrabilitate și rezistență. Astfel, luptătorul indian este un pui de luptă, care nu a concurat niciodată în arenele de cockpit. Dar din cauza aspectului său distinctiv și a naturii sale, el a avut întotdeauna urmașii săi. Cu toate acestea, apariția luptătorilor indieni de la sfârșitul secolului al XIX-lea este puțin comparabilă cu luptătorul nostru indian de astăzi.
În 1896, clubul de crescatori din India au stabilit standardul pentru noua rasă. În acel moment era doar o culoare închisă (maro fazan). În 1897 Henry Hunt la 60 de ani de la Încoronarea reginei Victoria ia prezentat in fata acesteia soiul de culoare roșu-alb (alb fazan maro). El la numit Jubileu. Ulterior, culorile erau albastru-fazan maroniu, alb, galben și în America albă roșie. Cu toate acestea, acest efect de culoare nu este recunoscut în Germania.
Astfel in expozitiile germane sunt prezentate doar culorile fazan maro și alb fazan maro. Albastru fazan cu maro au devenit, din păcate, tot mai rare în ultimii ani și acum aceste animale sunt o raritate.
Scopul de reproducere al luptătorului indian este un pui masiv compact cubic. Adică, corpul navei nu trebuie să fie mai lung decât întins și întinerit în spate. Aripile sunt puternic umflate și sunt strânse. În plan, trunchiul are forma clasică a inimii. Spatele este scurt și aproape orizontal. Coapsele sunt largi și atașate la partea exterioară a corpului. Stâlpul larg are ca rezultat o linie verticală de la aripa deasupra piciorului până la cilindru. Traseele trebuie să fie puternice, rotunde cu degetele puternice și culoarea intensă de culoare galbenă. Capul este masiv și îngrădit și are un cioc scurt, puternic, puternic îndoit. Pe cap este așezat un pieptene de păianjen strâns cu trei rânduri. Culoarea ochilor este de culoare perlată, care este fildeș. În nici un caz animalele vechi nu pot arăta ochiul portocaliu al minorelor. Penajul lucios ar trebui să fie cât mai strâns, mai tare și mai strâns posibil. Penele găinilor sunt caracterizate printr-o eroziune dublă uniformă.
În trecut, mulți crescători au subestimat această sarcină. Deși au început să se reproducă cu mult entuziasm, după doi până la trei ani au revenit la o rasă "mai blândă".

Greutate:
Cocoș: 3,5-4,5 kg
Găină: 2,0-3,0 kg
Dimensiune inel:
Cocoș: 27 mm
Găina: 22 mm